Dupa 20 de ani si 21 de km

Uite cum incetul cu incetul blogul meu s-a transformat intr-o resursa de dezvoltare personala. Si nici nu prea mai este despre mine, decat din cand in cand ci despre ce pot face si chiar fac pentru altii si despre ce putem invata de la cei mai avansati decat noi. Este perfect asa. Ma bucur ca atunci cand scriu in romana sunt englezi sau alte nationalitati care folosesc modulul de traducere pentru a digera continutul iar continutul in engleza este citit cu placere si in Romania. Excelent!

Anul acesta s-a intamplat un eveniment minunat: m-am intalnit cu fostii colegi de liceu, implinindu-se 20 de ani de cand am terminat Lazar-ul. Cu cei din clasa mea m-am mai vazut acum 9 ani cand am organizat o petrecere de pomina la mine acasa si a fost foarte frumos. De data aceasta a participat toata promotia, a fost ceva organizat de-a binelea.

Am facut Lazar-ul (Liceul Gheorghe Lazar) dupa ce am citit celebra carte Cismigiu et Comp si am trait toate aventurile posibile unei vieti de licean post decembrist (detaliile sunt confidentiale).

dupa 20 de ani

Intalnirea cu colegii a fost una foarte simpatica si majoritatea arata foarte bine, unii chiar neschimbati, big like. Unii dintre dascali care in liceu erau zbiri, acum nu mai au nici o putere sau nu mai sunt deloc, deh, timpul trece si asta nu poate fi schimbat insa imi amintesc cu placere de cei care chiar si-au facut meseria cu pasiune si care au sadit seminte frumoase in noi. Trebuie sa recunosc ca cel putin in ultimii 10 ani am avut o gramada de hard times insa toate au fost niste stadii de invatare la sfarsitul carora trebuia sa acumulez ceva nou insa acum ma gandesc ca toate au fost de fapt niste lucruri minunate dar pe care nu stiam eu sa le apreciez la adevarata lor valoare.

Weekend-ul care tocmai a trecut am trecut o bariera – am alergat primul half-maraton, ceva peste 21 km. Acum un an am alergat primii 10 km iar in urma cu un an si jumatate primii 3,5 km. Uitandu-ma in urma, mi-a luat vreo 3-4 ani pana sa trec de primul km si sa incep o rutina pe care sa o si respect. Acum alerg de 3 ori pe saptamana cate 7 km iar cand imi gasesc diverse scuze sa nu ma tin de program alerg “numai” de 2 ori, ceea ce inseamna un minim de 14 km pe saptamana. De ce fac asta? Este unul dintre putinele momente cand sunt numai eu cu mine si ma pot gandi la ceea ce este cu adevarat important in pasii pe care urmeaza sa-i fac si in care pot cu adevarat sa ma desprind de tot ceea ce este in jur. Anthony Robbins numeste asta “The Hour of Power” un concept pe care il imbratisaza sub o forma sau alta toti oamenii de succes pe care ii cunosc. Asta inseamna sa iti aloci zilnic – o ora sau macar o jumatate, sau, hai, un sfert de ora in care sa fii numai tu cu tine. Acest exercitiu nu numai ca te va ajuta sa depasesti anumite blocaje care par insurmontabile dar s-ar putea ca la un moment dat sa iti salveze chiar viata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s