Am facut prima tranzactie imobiliara in 1999 cand am achizitionat pentru mine o casa pe care am gasit-o intr-un anunt dintr-un ziar. Imi amintesc de parca ieri s-a intamplat: am sunat la o agentie, am aflat ca proprietatea era una pe langa care trecusem de zeci de ori dar nu stiam ca este de vanzare si tin minte ca la momentul respectiv am facut un efort mental destul de mare sa accept comisionul care mi s-a cerut. La momentul respectiv agentul care mi-a vandut-o nu cunostea proprietatea, a trebuit sa descurc singur anumite ite si daca stau bine sa ma gandesc nu am gasit valoare adaugata in serviciile care mi-au fost prestate. Mai tarziu, la inceputul lui 2007 am avut ocazia sa colaborez timp de un an si jumatate cu Euroest pe un contract de business development si am invatat de la un maestru – Dragos Dragoteanu ce inseamna de fapt business-ul unei agentii imobiliare.

Ce m-a socat la momentul respectiv era ca eu cautam sa implementez ideea de colaborare intre agentii imobiliari, asa cum citisem in cartile de afara si ma loveam de comportamente de tip “hiena” unde fiecare deal era intens disputat, adesea fara nici un fel de scrupule. Atunci am aflat de fapt ca lucrurile pot sa stea si asa. La momentul respectiv imi placea programul de lucru pe care il aveau investitorii israelieni – de luni pana joi la Bucuresti si de vineri pana duminica in Israel. In birourile lor din Bucuresti vinerea de obicei batea vantul dar profiturile pe care le facusera in acei ani probabil ca le permitea sa treaca asta cu vederea. Atunci am invatat principii si notiuni de genul “imobiliare se fac si in vreme de razboi”, “locatie, locatie, locatie”, “care sunt semnalele de cumparare ale unui client care viziteaza o proprietate”, “turism imobiliar”, “calificarea unui client” si altele.

Atunci am invatat ca israelienii, pentru care am un respect deosebit vis-a-vis de know-how-ul de business au dus-o intotdeauna bine pentru ca si-au diversificat portofoliile de investitii in trei directii: aur, imobiliare si instrumente financiare. Niciodata in istorie nu au mers “prost” toate in acelasi timp. Si pana la urma este mult mai greu sa faci bucati un teren pentru a-l tranforma in bani, pe cand cu aurul e mult mai simplu. Il poti vinde practic oricand si oriunde.

Paradigma din Romania ne invata ca este ok sa platim 30 de ani ca la sfarsitul vietii sa ne uitam cu nesat la apartamentul pe care l-am achitat integral si din pacate sa ne umplem mintea cu acest scop care nu este nici pe departe scopul vietii noastre. In domeniul imobiliar am aflat ceea ce se afla dincolo de aceasta paradigma si acesta este unul dintre motivele pentru care imi place acest domeniu. Apoi sunt oamenii. Cu exceptiile de rigoare, bineinteles, in domeniul imobiliar am intalnit “cei mai sofisticati” oameni pe care ii cunosc. Desi sofisticat nu are grade de comparatie, am tinut sa formulez astfel. Pe unii criza i-a distrus, pe altii i-a facut mai puternici dar pana la urma selectia naturala functioneaza in orice aspect al vietii si in orice industrie. Cei mai interesanti sunt cei care activeaza la ora actuala pe piata pentru ca o mare parte din ei reprezinta crema, cei care sunt cu adevarat profesionisti.

Imi plac foarte tare discutiile cu proprietarii care pornesc numai de la cat a costat sau s-a investit in proprietatea X, sume care nu au nici o legatura cu suma la care s-ar putea marketa cu succes proprietatea respectiva. Orice discutie de genul acesta se transforma aproape instantaneu intr-un joc pe care imi place sa-l joc foarte mult.